* dialog cu astrologul Gabriela Gorănel, despre stele, vibrații și suflete
Există oameni care citesc lumea prin cuvinte, și oameni care o citesc prin vibrații. Gabriela Gorănel face parte din a doua categorie — din acei căutători rari care au învățat să descifreze limbajul tainic al cerului, al numerelor, al energiilor și al sufletului omenesc. Astrolog, numerolog, radiestezist și, mai nou, exploratoare a învățăturii Qiballa, trăiește fiecare întâlnire ca pe o punte între văzut și nevăzut, între rațiune și revelație.
În prezența ei, științele oculte își pierd învelișul misterios și capătă lumină: devin instrumente de cunoaștere, dar și de vindecare. Cu o blândețe care nu exclude luciditatea și cu o disciplină care nu exclude harul, ea a învățat să asculte cosmosul și să traducă mesajele lui pentru cei care îl caută.
Despre începuturi, despre teamă și încredere, despre felul în care destinul se lasă citit și, uneori, rescris — este acest dialog cu Gabriela, pentru care harta natală e doar începutul unei povești mai mari: povestea omului care își amintește cine este.
– Cum a început chemarea către această lume nevăzută a simbolurilor și vibrațiilor? A fost un dar primit de timpuriu sau o poartă care s-a deschis în urma unei căutări interioare?
– Chemarea pentru lumea nevăzută a simbolurilor și vibrațiilor mi-a fost inoculată încă din frageda copilărie de către bunica mea maternă. Ea era cea la care veneau oamenii din sat pentru sfaturi provenite din divinație, cum ar fi cărțile de joc, bobii, din conexiunea cu Dumnezeu, despre care considera că îi oferă răspunsuri atunci când îi adresează întrebări. Eu stăteam tot timpul la dreapta bunicii mele când oferea astfel de consultații și îi adresam curioasă întrebări imediat după ce beneficiara plecase. Mă uimea cu desăvârșire, pe atunci, faptul că ceea ce le spunea se întâmpla cu o mare precizie, iar eu îi adresam tot timpul întrebarea „De unde ai știut?”.
Bunica mea era un om de o înțelepciune, blândețe și smerenie desăvârșită în fața acestor forțe și mulțumea de fiecare dată lui Dumnezeu pentru că i-a permis să știe și să transmită oamenilor, pentru a-i ajuta în problemele lor diverse. Iar mie îmi răspundea cu o răbdare de fier la toate întrebările, mi le spunea cu lux de amănunte, iar eu, în sinea mea, știam că așa este și că nu are cum să fie altfel.
Acum o onorez și îi duc cu respect și recunoștință aceste cunoștințe, și mai cu seamă harul, mai departe, din aceeași dorință de a fi alături de cei care au nevoie de îndrumări.
Pe parcursul vieții am rămas în continuare dornică de studiul nevăzutului, însă cu precădere am început adevăratele mele căutări individuale după unele întâmplări mai neplăcute ale vieții mele. De atunci caut neîncetat, îmi examinez trecutul, îmi explic de ce s-au întâmplat anumite evenimente, iar pentru asta merg la cursuri, citesc cât pot de mult, studiez intens atât individual, cât și în grupuri de practică astrologia europeană și chinezească, numerologia, tarotul, radiestezia, spiritualitatea sănătoasă, reiki și mai nou Qiballa — harta sufletului.
– Astrologia, numerologia, radiestezia, Qiballa — fiecare pare o limbă a universului. Cum ați învățat să le ascultați împreună și ce armonie ați descoperit între ele?
– Le-am studiat mai întâi individual, pe fiecare dintre aceste specializări care oferă valențe ale omului, ale sufletului și spiritului, ale energiei din noi și din jurul nostru. Dar îmbinarea dintre toate acestea am făcut-o prin studiul Tarotului, iar acum prin Qiballa, care combină toate aceste linii de cunoaștere și le duce într-un tot unitar — în cunoașterea atât de complexă a omului, cu toate straturile și câmpurile energetice de care este înconjurat, de câmpurile subtile, de corpurile mental, emoțional, spiritual, de chakre, care sunt „motoarele” noastre energetice. Odată ce învățăm să le echilibrăm, redevenim acele ființe spirituale care suntem cu adevărat, ne reîntregim sufletul și ne descoperim adevăratul potențial.
– Cunoașterea subtilă transformă inevitabil pe cel care o atinge. Cum v-a modelat această cale pe dinăuntru — în privire, în felul de a înțelege oamenii, în felul de a vă ruga sau a iubi?
– Cu cât înțelegem mai mult din aceste surse nevăzute de energie care ne înconjoară, cu atât devenim mai smeriți și mai dispuși să fim în slujba vieții. Așa s-a întâmplat și cu mine. Cu fiecare treaptă urcată (și mai am mult până departe) am înțeles mai mult și mai mult, iar asta m-a făcut să privesc lumea și viața cu mai multă înțelepciune, să văd conexiunile și sincronicitățile în adevărata lor splendoare și să mă înclin în fața măreției lui Dumnezeu care le-a creat pe toate — dar mai ales pentru că ne permite să cunoaștem și noi aceste taine, aceste ghiduri ale sufletului care este menit ca, într-un final, să ajungă în acel Unu primordial — Divinitatea din care provenim. Odată învățate aceste lucruri, privești lumea cu mai multă iubire, așa cum este ea, cu bune și cu rele, și te străduiești să aduci o contribuție, cât de mică, de partea binelui, care întotdeauna învinge.
– Există momente în care hărțile, energiile sau semnele par să spună lucruri greu de rostit. V-a fost vreodată teamă de ceea ce ați descifrat? Și ce faceți cu acea teamă când apare?
– Teamă nu pot să spun că mi-a fost. Însă, referitor la lucrurile greu de rostit, aici avem o graniță foarte fină. Vorbim despre oameni care au totuși Liber Arbitru, dăruit de Divinitate, iar indiferent de ceea ce „vezi” în aceste arte, este bine să cauți împreună cu persoana din fața ta o formă subtilă de a duce acele lucruri cât mai mult în partea pozitivă, să preîntâmpini anumite situații mai grele sau, dimpotrivă, să îl îndrumi blând să muncească cu perseverență și determinare, astfel încât să scoată tot ce e mai bun dintr-o situație.
– Când oferiți cuiva o lectură — cu vești luminoase sau cu încercări — cum reușiți să rămâneți un mesager al adevărului, dar și al blândeții?
– În momentul când ofer cuiva o lectură, eu devin un canal prin care se manifestă Divinitatea. Informațiile curg din Cronica Akasha, intru într-o anumită stare de comuniune, recunosc sufletul delicat al fiecărui om, și atunci îndrumarea nu poate fi făcută decât cu blândețe, înțelegere și în adevăr.
– Ce ați înțeles, după atâția ani de practică, despre raportul dintre destin și libertatea omului? Unde se întâlnesc cerul și voința personală?
– Cerul, Divinitatea, are ultimul cuvânt întotdeauna, deoarece are o privire de ansamblu asupra tuturor legăturilor invizibile dintre suflete. Însă, cu toate acestea, după cum spuneam, avem și noi Liber Arbitru și, cel puțin la nivel personal, avem totuși ceva libertate de alegere. Venim la întrupare cu lecții pe care să le experimentăm în mod direct în materialitate, pentru a demonstra practic ceea ce ne-am propus „sus” ca suflete, iar fiecare dintre noi are datoria să le experimenteze într-un mod cât mai bun posibil.
De aceea, cunoașterea acestor forțe nevăzute ajută într-o mai bună îndrumare pentru realizarea Destinului fiecărei persoane. După cum se știe, Iisus și celelalte spirite înalte ale fiecărei religii ne-au recomandat să alegem calea de mijloc, cumpătarea și echilibrul, iar atunci când le consideri pierdute, poți căuta îndrumare la cei care le studiază.
– Există o întâlnire, o poveste sau un chip de om care v-a rămas în inimă — un moment în care ați simțit, fără îndoială, că munca dumneavoastră a fost un act de lumină?
– Sunt multe povești și persoane care mi-au rămas în inimă. Întâlnirea cu acestea este întotdeauna confidențială și de aceea nu pot să divulg particularități. Pot să spun însă că fiecare om a fost atins, în fiecare a licărit speranța atunci când le-am oferit o altă perspectivă asupra situațiilor cu care se confruntau, atunci când le-am scos la lumină adevăratul lor potențial, când le-am indicat domeniul de viață pe care să își focuseze atenția în anumite momente de timp astfel încât să le fie bine.
Satisfacția mea vine din speranța pe care o văd pe chipul oamenilor în momentele când credeau că nu mai au nicio altă variantă de rezolvare, dar mai ales atunci când îmi confirmă că îndrumările mele au fost de un real ajutor și și-au recăpătat speranța. Simt că munca mea este, într-adevăr, un act de Lumină.
– După tot acest drum prin științele spiritului, cum definiți astăzi actul de a citi o hartă? Este un gest de interpretare, de inițiere sau de rugăciune?
– Actul de a citi o hartă este atât cunoaștere bine documentată din cărți și cursuri, dar și inspirația Divină atunci când simt și evaluez situația energetică a persoanei. Privită în sens mistic, este într-adevăr și o inițiere. Iar rugăciunea vine implicit înainte și după întâlnirea cu o persoană: înainte mă rog pentru a fi ghidată și îndrumată către a vedea ceea ce are nevoie omul la momentul respectiv, a le transmite într-un mod în care să le poată înțelege și aplica în viața de zi cu zi, iar cea de după vine ca o mulțumire către Dumnezeu că am văzut și mi-a fost permis să spun și să ghidez.
„Cerul nu greșește niciodată, dar ne lasă libertatea de a înțelege când suntem pregătiți.”
https://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/mistic/a-cand-sufletul-i-i-aminte-te-cerula--217589945.html
